R: S-a dat alarma și-am pregătit muniția! ASALT! #NUMAIFIPROST! Deviza: „divide et impera”. ASALT! Spune-mi Cezar, a venit tancu’, 5 stele, ca-n GTA. Autoritatea, gata să pună amprenta, Am pus capac, e „Shutdown”, ca Skepta! Spectacolu-ncepe când toată lumea s-alarmează că n-a mai scos ceva demult. „Pretențios” și „snobist”, are alte obiective decât să scoată piese la minut. De fiecare dată când apare toată lumea se-ntreabă: „De unde și când a apărut?”, Că diverge față de toți idolii, antagonist ca Belzebut. Zic un: Salut! Dacă nu mă știi, eu-s Cojo, te țuc! Dacă mă asculți, încerc să te educ. Dacă faci rap și crezi c-orice nu e boom bap, e trap, te rog, pune-te pe mute. Dac-ai auzit de grime, te respect! Reprezint noul val, noul dialect, Deci lasă deoparte tot ce făceai pân-acum și dă-i cu REC. Tata mi-a zis: „Tată, să ai grijă cu cine-ți dai diss, Că lumea asta se bazează pe compromis și droguri, Să faci eforturi!” Și pân-acuma nu le-am atins. Mama mi-a zis: „Mamă, tu să faci mereu la mic spume, Să fii cum te știu, mereu plin de dume, Lasă muzica să evolueze!” și d-asta atunci m-am decis. Back to genesis, It should be the time. Pull up the game and make place for grime! Crede-mă-s ultimate, exact ca Denzel Curry, trust me, I AM THE ONE! Inima-ți bate endogenă, concomitent cu primul pas de pe scenă. Publicul așteaptă plin de-adrenalină să vadă ce-ai de dat, De-aia acum vă luăm cu ASALT! R: S-a dat alarma și-am pregătit muniția! ASALT! #NUMAIFIPROST! Deviza: „divide et impera”. ASALT! Spune-mi Cezar, a venit tancu’, 5 stele, ca-n GTA. Autoritatea, gata să pună amprenta, Am pus capac, e „Shutdown”, ca Skepta!

Sono crescendo. Io vincero tutto musicalmente. Correndo. Chiamami Pavarotti di rapcore. Guarendo. L’anima dell’arte, cuore baccante, Cojo ca Dante. Bastasse una bella canzone, Bella questa musical belligeranza di hip-hop, di trap, di rap, boom bap, ingurgitare di merda, Adică căcat, aprite quella porta di mente. Prego, non massacrare la diversità, si sente? Ce pula mea zici acolo, bă, coaie? Că n-am înțeles nimic. Te fute pe tine talentu’ cu arta, coardo? Ieși din schemă. Fă și tu rap ca lumea și nu te mai screme atâta pe beat, Că la cât zbieri ampulea-o să-ți plesneasc-o venă. Mda. Dai de, dai de, dai de, dai de tine dacă te cauți și îți deschizi un pic capu’, Că nu te reține nimeni să faci într-un singur mod rapu’, Că sufletu’ urlă, poate că plânge, șoptește uneori. Artistu-i actor, tre’ să exprime. Nu-i despre rap, e despre emoție, Iar rapu-i instrumentu’, dar nu idolul Să-ți faci din el religie și să te-nchini la el, că nu ești sigur pe ce cânți, asta-i scuză! Să te limitezi la REP ADEVĂRAT când ce simți pe beat primează, las-o-n pula mea! Când ai apreciat ultima dată calitatea, nu vechimea? Asta-i casta cu tact, Au ce ai tu pe track, Dar tu nu te compari pentru că n-ai dat startu’. Aprioricu’ pulii, te bagi tu! N-ai treabă cu rapu’! D-asta-i de căcat S-ai ținta pe cap, Doar fiindcă tu n-ai fost generația lu’ tac-tu. Totuși, continuă ce faci tu! Că publicu-i factoru’ principal, te coboară, te ridică - opuși. Respinge necunoscutul că provoacă frică. Își Ia de-a gata orice părere despre muzica lui, Bazată pe muzica altuia care-l critică. Asta-nseamnă s’ n-ai o opinie? Nu, Ci s-ai perspective bazate pe tine. Hrănește-ți siguranța de sine și-nainte S-ai o problemă personală cu ceva, rezolv-o p-aia cu tine! Știu! Reclama negativă-i cea mai pozitivă Și oricum n-aveți habar de stiluri muzicale. Vreți cu toții evoluție și muzică nouă, Da’ asta nouă nu vă gâdilă la retroactivă. Da’ gata! Totu’ e fix așa cum nu-i mai bine, D-asta orice tip de artă trebuie susținut. Eu nu mă cert cu nimeni, Eu despart cuvântul „ce artă” și mă minunez de ce-am făcut!

L-am întrebat p-un om câte tone de mame și pui atârnați de cârlige, a zis „Lanțul trofic”. L-am întrebat p-un altu’ câtă smoală și negru turnate prin țeavă pe carne, a zis de benzină. L-am întrebat p-un alb câți copii biciuiți și lăsați fără părinți, „Păcat”, mi-a zis, „haine, droguri”. L-am întrebat pe chimist câte tipuri de leucemie și bube pe față, a zis „Evoluție”. Am auzit că n-ai fost acolo să-ți crape oasele-n foc în pădure - ai zis „Ce contează?” - Și că nici capu’ lu tac-tu’ nu zace-ntr-o baltă de sânge pe Frontu’ de Est - „La noi nu se-ntâmplă”. N-ai auzit, că râdeai de un puști umilit, că mâine-o să-l plângă cu toții - „Lasă, că-i trece”. L-am întrebat pe poet ce înseamnă ultimele două versuri din... a murit, bețivu’… Am auzit de doi băieți bătuți, scuipați, lăsați lați de șase golani, cică-s anormali. Se țineau de mână. Și de-o puștoaică zgâriată pe față, cu petice smulse de păr și cu sânge rămas, cică-i strâmbă. C-așa zic copiii. L-am întrebat pe tată ce simte mama când plânge și urlă c-o doare, să n-o mai lovească - „Așa-i în familie”. L-am întrebat pe martor de-o fată violată pân-aproape de moarte, a zis „Ea și-o cere!”. EA ȘI-O CERE? EA ȘI-O CERE?! „EA ȘI-O CERE?!!” Lasă vacarmu’! R: Când toate mamele își plâng copiii morți și tații lor își freacă mâinile pe prispă, Când toți copiii plâng după părinții lor și fericirea, deodată, devine tristă... Omu’ se vindecă după ce simte el pe pielea lui, degeaba-i spui tu, nu insista, Și moarte, foame, crimă, urlet, agonie, nu l-au deranjat pe el, deci nu există!

Andante, pus(piș) pe calmante, Palpitant de natural de la antioxidante. Sound-uri percutante, extravagante. Dicotomic: infernal și divin comic ca Dante. Cam te tragi pe cur, fisuri terifiante, Fiindcă Cojo pe piese cică-i pe stupefiante. Fii antemergător, da’ fără temere, Cu stiluri noi, cutremure. Asediu premonitoriu, că vă luam cu asalt Ca tancu’, Flacără ca la cenaclu. Epur simove - Descartes? Nu! Dubito ergo cogito, cogito ergo sumarizat Cu-ardență cabotină plină de fason, Gagicile cu forme se cred muzele lu’ Platon. Sparg tot da fine al capo, non mi corrode, Iradiez noi începuturi cu raze Uvedenrode, De vorbe-s sătul ca filistinii de Goethe. Preponderent, am parte doar de schizofrenii anecdotice, Că dacă nu știe doar beat-uri și-i place s-asculte și Mezzo Și dacă-nainte s-audă de Biggie știa de Guido d'Arezzo, Nu poate să facă rap, fiindcă nu-l lasă golanii, că cică e prețios, Deci nu mai e loc pentru noi generații, când sunt atât de veterani toți. Poți s-o arzi atât de firav cu-atâtea idei bigote, N-o s’ te duci de moarte bună, tu mori de vânt, bă, Don Quijote! Fugi de mine ca degetele când văd tabulatura, Că eu-mbin arta cu frustrarea și fac un nou cultura! CONVERSAȚIA NOASTRĂ SE-NCHEIE CÂND SPUI CĂ NICHITA STĂNESCU-I FEMEIE! Destul cu vechiu’, o gândești, da’ n-ai tupeu să zici Că ți-e teamă de nou ca lu’ Steve Irwin de pisici. Negru între albi ca Aronofsky, După petrolu’ cultural călăuzesc ca Tarkovsky. N-oi fi eu vreun pacifist, dar nu mă lua de hater, C-am numai dragoste de dat, deci încă nu-s vreun rapper.

COJO: Cum stai tu pe canapea-ntinsă C-o carte de-a lui Baudelaire, Pui story de fată distinsă Și-aștepți să răspundă vreun fraier: „Oh, wow! Ce citat mișto! Mai știi și altceva de la Charles Pierre?”. La care tu: „De la cine?”. Cum de la cine, de la Baudelaire, fă, culto! Stai ca galanta, Dili dalilam dalilei, diletanta, Bach, Chopin, puse la „save”, muzicanta, Cu playlistu-arhivat, ca simulanta, Da’ lumea știe că-i atât de cultă-artista, Că scrie și la bio „loving art” pe insta. Atâta strofocare ca să pară trista - La descriere citate din Albert Camus-ista. Ai pus-o, că te-am ginit, groupie! Distinsă coardă, why you wannabe? Cam poser, material de memă la copii. Bă, Shakespeare, to be, nu tryhard to be! Ți-o arzi că tu știi, demn de gafă. Dacă pușcă boaba, nu ești filosoafă! D-asta partea tristă-i previzibilă ca lecție - Ce face-o bagaboantă-n goana după atenție. Că toți dârlăii fac coadă fiindcă fata-i pasionată de carte Și-a învățat de la Ispirescu cum e cu sarea-n bu-kkake. De-acord, frumusețea vine dinăuntru și totuși mă amuză Că diferența dintre tine și-ăla care o simte-i că la tine-i o scuză! R: Fă, culto! Dacă plângi ca proasta în scenă, nu ești actriță (joci prost). Fă, culto! La fel cum dacă colorezi în contur, nu ești pictoriță. Fă, culto! Eu zic un cuvânt, tu te faci că știi și nu-ntrebi de teamă. Culto! Să nu pară că nu știi, da ce te faci dacă te-ntreb ce-nseamnă? Lynxul face parte din grupul felinelor sălbatice. Este un animal de pradă din încrengătura (în)Chordata, iar pe teritoriul României este supranumit și pisica sălbatică, râsul carpatin sau râsul de cât ești tu de cultă! LYNX: Cum se face că ești plină de opinii Când încă mă-ntrebi ce-a pictat Mussolini? Fă, defuncto, stai geană pe TikTok, da’ tu zici că faci artă. Hold up, wait a minute, ISSA ȚOAPĂ! Trăirista, full time penibilă, Toată lumea-o știe de coarda sensibilă. Mare iubitoare de-animale-n figurație, Cică-i calofilă și d-asta s-a apucat de echitație. Fă, culto, calmează-te! Ți-o arzi tu ca Amélie. Râzi ca muta la glume, dama cu camelii. Vorbă multă, da’ nu spui nicio laie, Că urlă câmpii de l-atâta bătaie. Pleacă, coardo, eu, Lilith, tu ca Loki. Mare teatroloagă, știi Maxim Gorki. Dacă faci cu ochiu’ te combină ciclopii, Toți știm că pe lângă tine trec și plopii. Eu-s sus, tu nu vezi coroana, c-ai inel pe trompe, virtus. Faci spume degeaba, eu, Moët, tu, Corona... virus! Dacă intru-n tine-ți crește cota Lin că se cade, moare de râs marmota. Socrate n-a scris nimic, idiota! Monta te paște, SHUTDOWN ca-n Mortal Kombat! Vodka la fiesta, fata-i vida loca, Constant carpe diem, De-asta-o lași pe mă-ta fără cozonaci, tragi coca. Bagă boaba, rictus, glota, cállate la boca! COJO: Crezi că nu te-ncape lumea și ești axis mundi, Dar, de fapt, ești doar frustrată că nu te-ncap blugii. N-ai de ce să-ncerci să pari altcineva, gen push-up, (love yourself, girl!) Și nu ține cartea doar să nu se-nchidă ușa! R: Fă, culto! Dacă plângi ca proasta în scenă, nu ești actriță. Fă, culto! La fel cum dacă colorezi în contur, nu ești pictoriță. Fă, culto! Eu zic un cuvânt, tu te faci că știi și nu-ntrebi de teamă. Culto! Să nu pară că nu știi, da ce te faci dacă te-ntreb ce-nseamnă? Stai în banca ta, CULTO, Scoate filtrul, FĂ, CULTO, Nu-ncerca să pari, CULTO, All naturelle, FĂ, CULTO! Stai în banca ta, CULTO, Scoate filtrul, FĂ, CULTO, Nu-ncerca să pari, CULTO! Sper c-ai înțeles ceva, fă, culto!

Să-ți zic o poveste despre ceva ce nu s-a-ntâmplat niciodată monden. S-a tirat duma că fabulez mai ceva ca Dan Mihăescu și La Fontaine, Da-i parte din mine s-am povești pentru tine, Deci ia-ți o cafea, aprinde-o țigară și-ascultă-mă ca pe FM. A fost odată, chiar nu demult, chiar acuș! A fost odată un Pârș. Nu-nțelegi ce zic? Pârșu-i ca șobolanul, da’ din ăla mai mic. Șugubăț și sonor, Pârșu’ nostru era scriitor - Cuvintele mereu la el, prestanță, a literaturii tânără speranță, Dar totu a-nceput când Pârșu’ cu Ursu’ s-au întovărășit, Mai o caterincă, mai o anecdotă, snoave, povești, c-o foaie ș-un pix. Fusese-nainte admirator, Ursu’ nostru acum amator, Începuse să-nvețe de la Pârș cum să facă să fie și el mare scriitor(ca Marin Preda), Dar Pârșul, critic și emerit, îl critica pe Urs c-are textu-nvechit Și ăsta se oftica și nu voia să fie mai prejos și să fie umbrit. D-asta s-a pus Ursu’ pe cizelat, omu’ meu Ursu’, ambiționat, A-nceput să scrie la gazetă lapte și miere ș-atunci a fost observat. Carte de carte, vers după vers, Ursu-ncepuse s-aibă succes. Creștea-ntr-o zi cât alții în trei ș-atunci i-au venit Pârșului în cap idei, Că și-ăsta crescuse-n aproape un an, da’ s-a făcut, din Pârș, șobolan. Credea că Ursu’ vrea să-i ia pâinea de la gură și, d-asta, devenise meltean. Până-ntr-o zi când amândoi stăteau de vorbă, acum de la egal, la egal, Când Ursu-i spune: „Frate-miu, hai să facem o carte, reper cultural!”. Atât i-a trebuit s-audă, coaliție, că Pârșu’ și-a luat o poziție. Ursu’ voia doar să scrie, da’ Pârșu’ credea că vrea competiție! „Stai, frate-miu, că nu voiam”, zise Ursu’, „să-nțelegi greșit! Nu vreau să nimic pe nimeni, eu vreau doar să pot să scriu liniștit!”. Pârșu’ zice că „Okay...” și părea că se simte mai bine, Da’, de fapt, paranoia: „CREDEȚI CĂ URSU' SCRIE MAI BINE DECÂT MINE?!”😭. Și-așa a-nceput să decadă marele Pârș șobolan, trist. Omu’ meu s-a lăsat de scris cărți și s-a făcut corporatist. Păcat de cât de creativ era și n-avea orizontul îngust, Că Pârșu’ corporatist o luase razna. Atât de creativ, se credea și el urs...

Face pe calmu’, lasă vacarmu’ să se-ntărâte-năuntru. Beat-uri pe track, turnate de parc-o să se dărâme pământu’. Irupe cu-asaltu’, crapă bazaltu’, n-are nevoie de-alarme. Frate cu Nyx, că Bega nu doarme. Beganudoarme! N-are nici mamă, nici tată, că-i o parte om ș-altă parte făcută din synth-uri. E ca-n Calimera, că se schimbă vibe-ul tot timpu’ când auzi Bega pe beat-uri. Te bagă pe filme, care mai de care te prinde, tare de pare că-l inspiră legende și mituri, D-asta apare ca Morning Haze, de pare că bagă Herodot cu Priku la Sunwaves. SOMN! Apare la volan și-ajungi într-un pom! Te ia când faci dragoste? Nu mai ești campion! Te-apucă fiindcă bagi prea mult și n-are cum să te țină ficatu’, că dai în boala Wilson. Mai bine-ți dai două-trei palme. Bagă Bega, pe piese se-aud goarne. Inimile nu-s calme, c-ard de spasme-n larme. Că Bega nu... ...Trage de timp, pe nas sau degeaba, că produce. Bega pe Golgota, ca fratele de cruce. Stare p de 1, p de k și p de k+1, Bega-ți induce. Escucha me, chaval, como en Guadalajara. Bassline, DnB și Grime, fanfara, Rapsod, cântă flautu’ și chitara, Că dacă bagă Bega, știi că bagă toată seara. Start! Stop! Ca la semafor, nu te băga în horă, Roșu, verde, minoră, majoră. Da e da și nu e nu - anaforă. Bagă la cap, ca să nu te bag eu-n comă. Vorbă de duh, reține: Nimeni nu te place, n-are nicio vină nimeni. Cre’ că simți și tu că problema-i la tine, Deci gnose te auto, nu te baza pe mine. Dai, dai bine, că dai, dai bine. Nu poți s-o dai ca Bega, dai pe tine. Tu sari, sari bine, că sari, sari bine. Sare maxilaru’, te bagi în mulțime. Te pușcă cu nașpa, mai bine-ți dai două-trei palme. Bagă Bega, pe piese se-aud goarne. Inimile nu-s calme, c-ard de spasme-n larme, Că BEGANUDOARME!

VALI UMBRĂ: Totul a-nceput când am ales să scriu ce simt. Eram ciutan, cântam pe unde apucam, Puneam în versuri ce trăiam și ce vedeam, Doream să fiu MC pe scenă, nu-mi păsa de faimă, bani. I-am studiat pe cei mai buni, ce bine se-auzea Deliktu’ Și Vexxatu-n căști de pe caseta mea! Muzica de multe ori mă tot trecea prin stări, O lume fără granițe trase între țări. Cobori și cazi, dar ea te trece peste, Sunetele calde când ești trist sau vesel. Nimeni nu poate fi ca ea, să-ți cunoască Toate sentimentele și ce ai în cască. Muzica mă definește ca și persoană, Nu mă judecă, ci vindecă orice rană, Am încredere în ea mai mult decât în orice altceva, Știu, nu mă va trăda! Toate grijile se duc, vers cu vers, Simt că am mai multă forță, simt că plutesc. Îmi place, știi, să fiu surprins, Prin pasaje muzicale să mă simt destins. Am pedala apăsată, îi dau volum, Gândurile vin, le-mbin, să le compun acum. De când doream s-o zic: Da, sunt nebun! Dacă nu dau pentru oameni eu mă descompun! În fine-acum te iau, te trag, te duc departe, Limpede nu poți vedea decât în tine, frate! Inima nu te minte, nu te vinde, ascult-o bine, Nu contează ce zic alții, vezi ce faci cu tine! Vin din underground - VALI! Știi că nu mă poți păcăli! Am trecut prin foc și ploi, N-o să dau acum înapoi! COJO: Centura pe lock, Pun casca la fel, Două mâini pe volan, Pedala apăsată, pistonu’ la cer, Cu motoare turate, bară la bară, iau startu’, Mă depășesc pe mine și, după, p-altu’. Panta-i o cumpănă hardcore, Calc-o, Bumblebee, 3, 2, 1, și! VALI UMBRĂ: Când totu-i lejer și n-apeși pedala bine, pierzi din start la plecare. Îți dai două palme și-ncepi să-ți revii, pentru că vine-o pantă mai mare. Tensiunea crește odată cu ritmu’, viteze și flow pe beat-uri de grime. Tre’ să fii mereu cu un pas în față, sari peste hopuri și caută să lupți, Optimus Prime! COJO: Tac, tac, tac, tac, tac Eu cu mine pe panică, frică mecanică, N-are dinamică calea de comunicare. Dacă depinde de-o jalnică teamă letargică, Firea-mi empatică o să mă ducă către exteriorizare. Destul îmi contest textele interioare, Față de restu-mi efasez feste esențiale. Carență, stare de pură demență, Carantină pe Tartar, turbează titanii să-i las afară, Ca să mă bage pe mine-napoi în pământ! Tare ca Marte, moartea și Thanatos s-au ascuns. Avatar cathartic, l-am înfrânt p-Erebus. Alerg moartea, Charon pe barcă. După Pythia la Delphi gonesc, sufletu’ nu mai poa’ să tacă. Anxietatea trage tare pe coate, Crede că mai poa’ să rupă din mine înc-o parte. Zi de metrică, să pară c-ai citit și tu o carte. De la muze citire, te-aș bate să crăpi cu fața-n pământ. Dacă te mulțumești tu cu tine și nu vrei să devii mai mult, Dacă teama te face să crezi că nu poți, nu te limita. Recunoaște că oamenii din juru’ tău sunt principalu’ motiv pentru care tu nu poți înainta, Așa că fugi! E ok să fii singur dacă treb’e să plângi. Unde vrei, dacă vrei, să ajungi? Tu cu tine de vorbă, fără nimeni-ntre voi, bă, ‘ncearcă s-asculți! Cu timpu’ te prinzi de tot ce-ai pe inimă, Singur simți tu cum treci de limită. Dacă n-o faci tu, eu n-am cum, tu pierzi, ia o pauză acum Și du-te, caută-te, frate-miu!

Șase dimineața-n parc, pe bancă și timpu’ sare Ca gându’, de la una, la alta, sufletu’ doare. Ce tare când credeai c-aveai parte de-o oarecare alinare, când credeai că te iubește... Zâmbește și mai departe stai pe spate, Cu capul rezemat te uiți la stele, toate Nu-s căzătoare, dar dorințele-s fumate, Doar una, frate, dacă se-mplinește... Și-alte gânduri impregnate-n simțăminte, Te minte cine spune că poți rezolva-n cuvinte. Atât de ireal, că nu ești tu cel ce gândește, E veștedă sămânța ce născuse o poveste. M-am tot depărtat ușor, ușor, tocmai de mine Și-mi place că mă văd de la distanță și-mi convine. Extemporal din mine, la materie dau note, Da’ sufletu-și dorește mai multă lumină, Goethe. R: Cântă cucuveaua, trece-un avion, Fâlfâie degeaba jaluzeaua la balcon. Mă gândesc la toată, goală, după plină, N-am putut să zic „la toate” și-asta mă dezbină. Nici nu știu ce doare, îmi reprim bătaia Inimii-n fața scării de bloc, începe ploaia. Fuge după artă, moartă, după vie, Lasă strigătul sihastru de nimicnicie. Panoramez spre exterior de dinăuntru, Sinestezic, singuratic, intrinsec și harpagon lăuntru. Gânduri au rămas alambicate și văd clar, mă bântuie, Ce-i antidot se perimează. Nu mai am și-mi cere trupu’, mintea, sufletu’ să simtă, Surmenat de gol, nevrotic, surescită. N-am crezut că pot să, N-am simțit, ce simți, ci doar știam, NU POȚI SĂ ȘTII EMOȚII! CÂT DE IDIOT! Se mutilează Atâtea idei de formă și, totuși, e concav. TACI! Degeaba-artistu’ mă-nțelege când copilu’ e bolnav. Te rog, intră-n vintrele mele s-auzi cum dârdâie Și-mi pâlpâie tâmplele-n cântece. Se bâlbâie Euridice-n mine când mă-ntreb de ce n-am cugetat. Ce-aș putea să... nu știu, că n-am dreptu’ să-ți pretind nimic... DE CE?... CUM? CĂ NU TE PRICEPEAM, NU SE LEGAU CUVINTE-N MINTE, D-ASTA-N INTERIOR URLAM! Acum sunt vindecat. R: Cântă cucuveaua, trece-un avion, Fâlfâie degeaba jaluzeaua la balcon. Fuge după artă, moartă, după vie, Lasă strigătul sihastru de nimicnicie Nici nu știu ce doare, îmi reprim bătaia Inimii-n fața scării de bloc, începe ploaia. Mă gândesc la toată, goală, după plină, N-am putut să zic „la toate” și-asta mă dezbină.

Mă tot abțin Și îmi impun să simt cu porția, Fiindcă știu că par copil atunci când nu-mi reprim emoția, Da’ asta sunt. Știu că-s o specie eșuată Și-atunci când ea vrea baby steps, eu vreau să-i dau totu’ deodată. Nu-mi place să o-ntreb „Ce faci?”, că știu că orice face-mi place, Vreau doar să știu ea cum se simte și... ce bine-i stă brunetă sau blondă sau șatenă... sau... roșcată? Ce fată! Era o fată! „Bună, mă cheamă Cojo, mama-mi spune și Andrei. Scuze, sper să nu sune ciudat, dar știai că în 1857 Antonio Meucci a inventat telefonul, dar n-a avut bani să-l patenteze și, 20 de ani mai târziu, Graham Bell a făcut același lucru, iar acum toată lumea spune că el l-a inventat? Nu-i așa că e ciudat? Scuze... Chestia e că voiam doar să te întreb, ai idee de atunci și până acum de câtă informație am avut nevoie și cât timp a trebuit să treacă până să-mi fac curaj să vin la tine să-ți cer numărul de telefon?” Și a zâmbit un pic ciudat Și mi l-a dat! SIMT MULT PREA MULT și-aș vrea să-i descriu pe deplin, Dar nu mi-a mers prea bine... atunci... și de-ast-acum mă tot abțin. E prea devreme să-i spun... Fii bărbat, să nu te-nmoi! Aș vrea să nu-i mai zic pe nume, aș vrea să-i zic... „pisoi”... TE-ARUNCI DIN NOU! M-abțin si-mi plesnește inima, Da’, sincer, încep să cred c-aici vina nu-i doar a mea. Când eram mic și mă bătea tata, că-l umpleam de draci, Venea după și-mi spunea: „Te iubește tati, să nu mai faci!”. Un pic retard emoțional 😂... Mă tot abțin, aș vrea când râd să nu mă controlez, Aș vrea să râd ca un copil, Aș vrea să îi răspund când văd mesaju’ imediat, Aș vrea să nu par ocupat doar ca să nu par disperat, Aș vrea să stau, Să o cunosc mai bine Și s-o-ntârzii cât de mult pot p-aia cu „Hai pe la mine!”, Că-n toată graba asta obscenă, emoțional m-am reprimat. Mi-a zis cineva: „Când te dezbraci, fantezia s-a-ncheiat”. La câte simt prefer să tac și te inhibă, La cât m-am abținut, am dezvoltat ceva, tu-i spui carismă Și când mă privești cumva și știu că te gândești la... sex, Aș vrea să nu mă mai abțin, c-aș prefera să-ți spun doar că te... ,,TE PLAC ATÂT DE MULT!” Nici nu mai știu cum se spune. Mă tot abțin, Deci nu știu dacă mi-o induc sau dac-o simt pe bune, Nu mai vreau să mă abțin! Mă tot abțin...